Exigo omitto!

Azi am avut o revelatie. Am avut-o fortata de imprejurari pentru ca in timp ce imi strangeam lucrurile si ma pregateam sa plec acasa m-am lovit cu capul de coltul sertarului pe care de doua luni ma rog de cineva sa il repare. Si cred ca m-am lovit destul de rau pentru ca m-am simtit ca si cum m-ar fi lovit o alta realitate. Si atunci am inteles ce fiinta iresponsabila, ingrozitoare si egoista sunt, si am mai inteles faptul ca ar trebui sa imi petrec urmatorii 3 ani punandu-mi cenusa in cap si cerandu-mi scuze de la toate persoanele din jurul meu carora actiunile mele imature le-au adus atingere intr-un fel sau altul.

Imi cer scuze pentru faptul ca nu ma rostogolesc pe spate si nu rad tamp de fiecare data cand seful meu spune o gluma proasta.

Imi cer scuze ca nu inteleg de ce trebuie sa aprob decizii in care nu cred, ca de cele mai multe ori spun ce gandesc chiar daca e in contradictie cu ceea ce se asteapta de la mine (si asta e chiar o alegere idioata pentru ca desi acum mi se pare amuzant, de cele mai multe ori urmarile sunt tragice).

Imi cer scuze pentru ca nu port haine in trend pentru ca nu imi plac, ca nu sunt nora cuminte pe care si-a dorit-o soacra-mea sau copilul superdotat pe care l-au vrut ai mei. Imi cer scuze ca nu am ales sa ma marit cu un turc sau un italian si ca acum nu am 'nspe vile la Mediterana.

Imi cer scuze ca principiile mele sunt total diferite si ca pentru mine conteaza cu totul altceva.Imi cer scuze ca iubesc un om normal, ca am o viata normala si ca nu cred ca as schimba nimic din ce am acum cu ceva mai bun.

Imi cer scuze ca nu sunt fitzoasa, ca tin furculita in mana dreapta, ca mananc pizza cu mana si ca mestec guma tot timpul.Imi cer scuze ca mai e putin si iubitul meu o sa ma transforme intr-o "femeie respectabila"(Doamne cat e de penibila expresia asta), iar eu inca ma simt ca un copil zapacit si greu de stapanit.

Si nu in ultimul rand imi cer scuze ca sunt prea slaba si ma impresioneaza aproape tot ce vad in jurul meu. Stiu ca ar trebui sa fiu mai rece si mai indiferenta la tot ce inseamna animale chinuite, oameni cu gninioane si accidente stupide.Promit sa lucrez la asta si sa incerc sa ma integrez in amalgamul acesta de prostie, rautate si goana dupa bani.

Iar acum dupa ce m-am autoflagelat sper sa dorm mai bine, mai linistita stiind ca am facut "ceea ce trebuie". Partea cea mai tragica este ca dupa toate astea, desi imi doresc o altfel de zi maine, un sef poate mai putin frustrat si plin de complexe, un vecin mai putin "euforic" sau niste prieteni mai putin falsi, realizez ca asa ceva este imposibil. Realitatea este lumea pe care si-o construieste fiecare in jurul lui. Iar daca cei mai multi au ales sa traiasca atat de penal atunci eu de ce sa nu aleg sa fiu in continuare ceea ce sunt, asa imperfecta si inconstienta ca si pana acum. Pentru ca asta imi doresc.

Tu ce iti doresti?