E una din noptile in care din cauza faptului ca e prea multa liniste simt cum cad in depresie. Urasc turele de noapte in care nu am de facut nimic pentru ca fara sa realizez stau si ma uit minute in sir la monitor pana mi se impaienjeneste privirea. Mai devreme m-am trezit pe un site de tarot care imi garanta raspunsuri la toate intrebarile legate de viitor, prezent dar mai ales de trecut. Am inceput sa rad singura, cred ca ma prostesc rau de tot. Ma uitam mai devreme in reluare pe Antena 3 asa cum m-am obisnuit aproape in fiecare seara si la un moment dat am simtit ca mi se face greata. Nu de emisiune, destul de buna in esenta ei, ci de fragmentele de interviuri pe care deja simt ca nu mai pot sa le privesc. Rad tamp incercand sa schimb canalul ca sa remarc si dincolo aceeasi fata boccie lipsita de expresivitate care incearca sa ne indese cu bocancii in cap faptul ca am iesit din criza si ca de fapt traim bine. Iar daca asta totusi nu se intampla, este din cauza faptului ca suntem lenesi si incompetenti. Simt ca mi se ridica parul pe sira spinarii si ca imi explodeaza bucatica de creier ramasa intacta. Refuz sa fiu incompetenta. O sa imi iau 4 joburi, toate legale si pentru ca vreau sa fiu de folos tarii, o sa platesc toate taxele la timp pentru ca sunt indragostita de fata acra a functionarilor publici si de cozile interminabile de la ghisee. O sa ma duc sa il reclam pe vecinul de la 4 care stiu eu ca face contrabanda cu motorina adusa de la moldoveni si cred ca si cu bomboane, ca l-am vazut eu pe ala micu' al lui aruncand ambalajele in scara blocului. Sa se termine dom'le cu evaziunea asta pentru ca de aia am ajuns unde suntem. Si o sa il mai reclam si pe cel care a venit sa imi repare masina de spalat, ca nu mi-a dat chitanta. Numai evazionisti peste tot. O sa ii spun sotului meu sa nu se mai planga de aia 25% luati ca si asa avea salariul prea mare si nu il merita. Ar trebui sa se duca si in weekend sa faca ore suplimentare fara pretentii pentru ca si chinezii muncesc 7 zile pe saptamana si uite unde au ajuns. Si sa nu ne mai plangem atata de preturile la mancare ca oricum suntem o tara de obezi si bolnavi pentru ca mancam mult si prost. Ce atata carne, fructe exotice sau mai stiu eu ce bazaconii? O sa le spun la ai mei sa duca inapoi frigiderul si aragazul pe care le-au luat in rate pentru ca din cauza lor a intrat tara in criza, ca au facut cheltuieli prostesti. Nu ai bani - nu cumperi, nu te imprumuti ca prostul pe 10 ani, asa zicea un nene competent la televizor. Eu cred ca are dreptate. Oare daca duc inapoi cuptorul cu microunde mi-l mai primeste? Il am de vreo 5 ani dar ce conteaza, acum mi-a venit mintea la cap. Si o sa renuntam si la ratele la casa. Cica afara foarte putini au case proprietate personala. Ce e cu pretentiile astea? O sa stam cu chirie pana la pensie si cine stie, daca o sa castigam la Bingo.....POATE o sa cumparam un apartament ca cica e un lux de care romanii nu au neaparata nevoie. Acum sincer...cum se cheama boala de care sufar? Ma uit cu groaza cum din ce in ce mai multi aleg sa plece din tara si la toate discutiile pe care le-am avut cu al meu pe tema asta, concluzia a fost:DA, HAI SA PLECAM. De fiecare data insa mi se pune un nod in gat pentru ca decizia este foarte usor de luat. Nu trebuie decat sa arunci o privire in jur si raspunsul vine de la sine. Sa incepi insa procesul de emigrare, sa te apuci sa iti faci bagajele si sa pleci la propriu este foarte greu. Incep intrebarile, indoielile, ce facem daca nu merge, cu ce bani, imprumutam, vindem, avem unde sa ne intoarcem in cel mai rau caz? Atunci incepi sa cauti ceva de care sa te agati, ceva care sa te faca sa ramai. Si atunci realiz ca locul de munca il pot pierde oricand pentru ca nici un contract de munca nu ma mai poate apara de o concediere abuziva, vad ca spitalele se inchid haotic si ma gandesc la bunica mea de la Sulina care are o varsta si pe care risc sa o pierd daca se imbolnaveste intr-o iarna cand Dunarea e inghetata si nu mai poate ajunge la spital la Tulcea. Mai vad cum mor copii in maternitati din cauze necunoscute pentru ca nimeni nu e gasit niciodata vinovat, si asta ma face sa aman cat mai mult momentul in care voi decide sa raman insarcinata. Adun toate astea si simt cum mintea mi se blocheaza. Refuz sa traiesc in continuare calculand in fiecare luna banii de lumina, rata si toate cate mai sunt. Refuz sa spun ca nici anul acesta nu vom pleca in concediu pentru ca avem restante la intretinere si mai bine le achitam pe alea. Refuz sa nu mai am timp sau chef de sotul meu pentru ca vin acasa zilnic prea plina de nervi din cauza prostiei si nesimtirii din jur. M-am saturat ca in drumul meu spre munca sa mai trec pe langa parcul cu haita aceea draguta de caini pe care o stiu de atata timp si sa ma rog in gand sa nu inceapa sa ma latre sau sa ma fugareasca. Sau si mai bine, m-am saturat sa imi fie teama sa plecam cu masina pe distante mari pentru ca este aproape imposibil ca pe drun sa nu existe cateva astfel de exemplare facute pres pe sosea.