As ucide pe oricine ca sa te am inapoi.....

…De ce mereu cand realizezi ca faci o tampenie e prea tarziu? De ce nu poti niciodata sa judeci limpede in momentele importante ale vietii? De ce atunci cand trebuie sa spui ‘imi pare rau‘ simti ca te sufoci de parca ai avea ceva in piept care te impiedica sa respiri si sa mai scoti un sunet.Si tipi cu disperare in interiorul tau IMI PARE RAU, IARTA-MA, AM FOST UN TAMPIT, sperand ca printr-o minune ea sa iti auda gandurile si sa te scuteasca de chinul marturisirii. Dar nimic nu se intampla si linistea devine dureroasa si penibila.E ca si cum un alt TU se zbate in interiorul tau incercand sa iasa la suprafata si sa ii arate ca esti uman, dar nu reuseste si ramane in umbra inmarmurit de incapatanarea si orgoliul tau :’si daca ma considera slab ?’. Si aici se termina totul. Se intoarce cu spatele si fara un cuvant ridica valiza care asteapta cuminte langa usa de trei zile si iese. Din casa voastra, din viata voastra...din viata ta. Acum totul devine mai simplu, si incredibil de pustiu.Ai ramas doar tu si pisica pe care uiti sa o hranesti cu zilele ,pentru ca asta era treaba ei, si nimic.GOL. Si atunci realizezi ca traznit de fulger ca ai pierdut tot. Te trezesti cautand bezmetic prin casa ceva, orice care sa iti aminteasca de ea.Si stii.Ai sa te schimbi. Pentru ca asa vrea ea. Te vei intoarce devreme de la munca, nu iti vei mai lasa sosetele aruncate prin toata casa, vei face tu cafeaua in fiecare dimineata ,...si multe asemenea nimicuri dupa care tanjeste orice femeie.Si daca ea asta vrea, asta va avea pentru ca fara EA nimic din tot ce este in jur nu mai are nici un sens. - Adina te rog ridica receptorul ! Au trecut deja trei luni, te rog...m-am saturat sa vorbesc cu robotul asta nenorocit.Trebuie sa rezolvam problema si un divort nu cred ca ar face decat sa complice lucrurile.Poti sa spui ce vrei tu, ca sunt un nenorocit, ca nu-mi pasa de sentimentele tale ca....ce vrei tu dar te rog asculta-ma cateva minute.Stii ca te iubesc mai mult decat orice pe lume.Asta nu s-a schimbat si nu o sa se schimbe niciodata. Adina...imi pare rau... Lipsit de vlaga ,Alex lasa receptorul sa ii alunece pe birou. Trecuse si pauza de masa si el nu mancase nimic iar. Nu mai manca de zile, nu mai dormea noptile, de parca organismul sau incetase sa mai existe.Tot ce facea era sa se gandeasca cum sa o aduca inapoi si sa o sune. Si de fiecare data mesajul acela sacaitor care parca ii facea in ciuda : «Va rog sa lasati un mesaj sau sa reveniti cu un telefon, pentru moment nu sunt disponibila. A...si daca esti tu Alex, nu insista, Adina nu vrea sa iti vorbeasca ». Ce fel de femeie ar pune un asemenea mesaj doar ca sa il enerveze. Cred ca Mara jubileaza de cate ori asculta mesajele lui si aude cum se umileste. Probabil ca asta era si ideea.A vrut ca el sa fie constient ca acum altcineva detine controlul.Probabil ca mesajele nici nu mai ajung la Adina. « Si spune-i viperei de Mara sa stearga mesajul asta idiot. Doar nu suntem copii. » se auzea spunand in gand de fiecare data cand o suna . - Domnule Matei, sunteti cautat pe linia 1. Domnule Matei....domnule Matei... Alex tresari zapacit, trezit de vocea din interfon. - Cine.... ? Te-am rugat sa nu fiu deranjat Sonia ! - Imi cer scuze dar e o doamna care insista... spune ca e important ! Spune ca e sotia dumneavoastra. - Adina ? Alo Adina tu esti ? Alex smulse telefonul din furca si se repezi sa inchida usa la birou. - Sa nu imi inchizi , te rog.Te-am sunat pentru ca ai dreptate, trebuie sa vorbim. - Sa iti inchid ? Cum poti sa spui asta ? Te sun ca un nebun de.... - Stiu dar nu am putut sa stau de vorba cu tine. Nu am stiut ce e mai bine sa fac...nici acum inca nu sunt sigura daca e bine. - Despre ce vorbesti ? E totul in regula ? Spune-mi ca nu ai patit nimic.Doamne, daca s-a intamplate ceva cu tine eu ....eu... - Nu s-a intamplat nimc ,adica nimic rau. - Ce vrei sa spui? - Nu aici, nu la telefon. Oricum toate au fost niste aiureli. - Doamne iubito, tu stii ca eu nu mai sunt om de cand ai plecat ? Stiu ca am fost un prost si am pus orgoliul meu mai presus de tine dar de acum toate se vor schimba. Ai sa vezi. - Taci Alex, asta nu mai conteaza acum. Pun pariu ca nici nu stii de la ce a pornit totul. - Pai banuiesc ca de la faptul ca am iesit in seara aia cu... - Nu fii prost ! O casatorie de atata timp nu se termina doar pentru ca ai venit acasa intr-o noapte putin mai tarziu dupa ce a stat prin nu stiu ce birt cu prietenii.. - ...nu era un birt. Si nu mai inteleg nimic atunci.Am crezut ca asta te-a suparat. - Asa este,asta si multe alte tampenii pe care le faci zilnic. Dar astea se uita dupa 10 minute. Hai sa nu facem asta. Ti-am spus ca nu e important. Important este acum daca mai are rost sa fim impreuna si daca putem trece peste prostiile astea. Daca vrei sa continuam sa fim o familie. - Adina, dar esta este tot ce iti cer, o sansa sa vezi ca pot sa fiu si altfel. - Asta doar daca ma mai vrei inapoi. - Daca te vreau inapoi ? urla el intr-o criza de extaz. Daca te....sigur ca te vreau inapoi. As ucide pe oricine ca sa te am inapoi. Muah ,Muah, nici nu stii ce fericit ma faci iubita mea. - Sper ca vorbesti cu mine si nu cu cine stie ce vaza de flori, se trezi Adina chicotind. - Draga mea este de fapt o lampa si nu ai de ce sa fii geloasa pe ea pentru ca este de o mie de ori mai urata decat tine siiii mai rece. - Hai sa ne vedem azi daca ai timp. - Am, si daca nu am imi fac. Demisionez, plec, trebuie sa ma lege de birou ca sa ma faca sa mai raman o secunda. Vin acum. Unde esti, tot la scorpia aia ? - Alex...nu face asta. Las-o pe Mara in pace. M-a ajutat mult in perioada asta. Si in plus, ai promis ca o sa te schimbi si asta presupune sa nu mai fii asa rau cu ea. - Ai dreptate, am sa fiu sotul respectuos si tatal model pe care si-l doreste fiecare sotie. Am sa ajut batranelele sa treaca strada, o sa dau bani la saraci, nu o sa mai calc pe iarba in parc, si o sa ma apuc de proiecte caritabile...adica Mara...he he. - Inceteaza, se trezi Adina razand in hohote. Oricum acum nu ne putem vedea pentru ca trebuie sa ies putin. - Iarta-ma iubito.Cand ma gandesc ca am pierdut atata timp… - Lasa ,avem destul timp pentru asta diseara. Ne vedem la 11 la noi ? - E perfect asa .Abia astept. Dar tot nu inteleg de ce trebuie sa ma chinui si nu vrei sa ne vedem acum. - Pentru ca mai am o surpriza pentru tine dragule. Dar nu acum. Diseara. Alex inchise telefonul si se lasa in fotoliu moale ca o carpa. Oare nu visase ? A patit de atatea ori sa vorbeasca cu ea ore in sir ca la urma sa constate ca era doar un vis. Si de fiecare data se trezea singur si fara vlaga. Era ca o minune. Nici nu indraznise sa ceara asa ceva. Orele treceau greu si cu fiecare minut chinul era tot mai mare. O ploaie infernala invaluia orasul in ceata si frig. Parca totul este impotriva noastra, isi spuse in gand indreptandu-se spre masina cu pasi grabiti, zgribulindu-se sub pardesiul impermeabil, incercand sa nu se ude. O raceala e tot ce mai lipsea acum. Nici nu vazu cand ajunse la masina, cand baga cheile in contact, se trezi doar iesind din parcare cu viteza. - Ce naiba...lovitura destul de violenta il izbi cu capul de parbriz si simti siroindu-i sangele la tampla. Opri masina dupa cativa metri si cobori buimac. Se uita in urma dar era mult prea intuneric pentru a se putea vedea ceva. « Lasa, nu e nimic,spuse el stergandu-si cu dosul palmei stangi sangele prelins pe obraz, probabil am lovit un caine...masina vad ca nu are nimic grav. » Hotari sa opreasca al primul supermarket ca sa se curete putin si poate sa ia si ceva dulce pentru Adina. Doar nu o sa se duca asa acasa.Dupa jumatate de ora era iar la volan. Drumul era ingrozitor de greoi si cu toate ca era aproape pustiu la acea ora, furtuna care biciuia parbrizul facea inaintarea aproape imposibila. Mai avea putin. Cateva minute si putea spune ca isi va putea lua viata de la capat. Si daca pentru asta a fost necesara toata aceasta suferinta, atunci a meritat. Apasa pe acceleratie si incerca sa depaseasca coloana de masini din fata. Sirena si luminile ambulantei ce venea din urma il scoasera din transa. Sa traga pe dreapta...dar e tarziu si oricum se circula greu. In plus nu o sa permita sa intarzie tocmai in seara asta pentru nu stiu ce nebun care a incercat sa isi taie venele. Pentru o clipa intra iar in coloana dar se razgandi imediat si vira cu putere stanga exact in momentul in care ambulanta ajunse in dreptul lui. Soferul acesteia apuca sa vireze stanga si iesi in decor rasturnandu-se. Isi continua drumul lasand in urma masina ambulantei scoasa de pe carosabil. Poate totusi trebuia sa opreasca macar sa vada daca sunt raniti. « Eh, doar e masina ambulantei. Oricum ei pot face mai mult decat pot face eu. O sa ma duc dimineata la politie insa acum nu pot sa opresc. » Incerca sa se linisteasca privind in oglinda retrovizoare soferii celorlalte masini oprite sa acorde primul ajutor. I-a promis Adinei ca se va schimba, ca va arata mai multa compasiune pentru ceilalti , dar in seara asta trebuie sa ajunga la timp. Si de maine...de maine totul o sa fie altfel pentru ca daca nu, va pierde iar totul. Si oricum pana la spital mai e putin. Ce mai conteaza cateva minute. Trece prin fata lui in fiecare dimineata si nu vede decat nebuni adunati de pe strada si internati cu forta. Cu siguranta nu e ceva important. Pe cand el...el trebuie sa ajunga la timp.Nu mai rateaza si sansa asta. « As ucide pe oricine ca sa te am inapoi. »...Gandul ii trecu fugar prin minte si nu putu sa nu schiteze un zambet amar. Nu se gandise chiar la asta cand a spus-o.Ploaia devenea din ce in ce mai deasa iar picaturile ce cadeau pe parbriz pareau niste degete lungi si negre ce bateau ritmul infiorator al unei executii in asteptare. « Ce noapte ! » Pentru cateva momente totul paru ca incremeneste in jurul sau. Nu intelegea ce se intampla. Nu mai vedea nimic, nu se putea misca, nu putea decat sa auda zeci de voci straine care se uneau intr-un efort comun. - Puteti sa ma auziti ? Va puteti misca picioarele ? Vocea se pierdea undeva ca intr-un vis si incet incet nu mai putu sa auda nimic. Doar ploaia. ******* Ochii il dureau ingrozitor si lumina aceea obositoare... O greutate imensa ii tintuia picioarele. Incerca sa le miste si realiza ca nu poate sa le simta. Nu simtea decat aerul proaspat si racoros care ii trezea incet incet simturile. Reusi sa vada din ce in ce mai clar fereastra deschisa larg, cu draperiile albe fluturand in bataia vantului. Dar unde... ? - Era si timpul sa va treziti domnule Matei. Incepusem sa ne facem griji pentru dumneavoastra. Tanara asistenta se apleca deasupra patului si ii schimba compresa uda de pe frunte. Nu e nimic grav, numai ca o sa stati cu picioarele in ghips pentru cateva saptamani.Mai aveti si cateva coaste rupte si cateva vanatai dar astea se vindeca repede. Sunteti norocos ca sunteti in viata. - Ce s-a intampat... ? Alex facea eforturi supraomenesti dar nu reusea sa isi aminteasca nimic. Ploaia....salvarea rasturnata ....se grabea sa ajunga acasa. Dumnezeule cat e ceasul ? Adina, unde e Adina? - Linistiti-va domnule Matei. Domnul doctor va ajunge aici in cateva momente. - Unde e Adina ? Asistenta vadit incurcata se grabi sa iasa din salon revenind peste cateva minute insotita de doctor -Nu am stiut daca e bine sa ii spun eu domnule doctor. - Sa imi spuna ce ? Unde e Adina ? Unde e sotia mea ? Vreau sa o vad pe sotia mea. Alex urla din toate puterile dar agitatia nu facea decat sa ii sporeasca durerile si pentru prima data de cand se trezise putu sa simta mililoane de ace incinse care ii strapungeau tot corpul. - Calmati-va domnule Aexandru. Ati suferit un accident destul de grav. Aveti mare noroc ca ati scapat doat cu atat. Ceilalti nu au fost asa de norocosi ca dumneavoastra. - Ceilalti ? Care ceilalti ? Domnule doctor, va implor sotia mea, trebuia sa ma intalnesc cu ea... - Domnule Matei , va aduceti aminte ce s-a intamplat ? - Eu... ma intorceam acasa, si..ploaia... ploua tare... - Da a fost o furtuna ingrozitoare aseara. Nu am mai vazut asa ceva de cativa ani buni. Nu stiu cum de v-ati incumetat sa va urcati la volan. Ati avut mare noroc totusi. - Ce s-a intamplat ? - Un sofer beat. A intrat in dumneavoastra si v-a scos de pe sosea. Noroc ca nu aveati nimic in dreapta. La douazeci metri de locul accidentului era o benzinarie. Si daca era sa fie asa,cine stie cum ne chinuiam acum sa va identificam. Ehe, mare noroc. Ati avut un Dumnezeu aseara. Domnule Matei, continua medicul schimbandu-si tonalitatea, e cineva care doreste sa vorbeasca cu dumneavoastra. - Adina ? - Imi pare rau.Dumnealui este doctorul Anghelescu. Am inteles ca a lucrat cu sotia dumneavoastra. Alex privea nedumerit. - O cunoasteti pe Adina ? - Sotia dumneavoastra era pacienta mea. In seara accidentului trebuia sa vina pentru un control. Se simtea foarte rau si am trimis ambulanta dupa ea. Ceva complicatii... - Complicatii ? Despre ce vorbiti? Sotia mea nu avea nimic, era sanatoasa. - Sa inteles ca nu stiati... - Eram despartiti de cateva luni, trebuia sa ne intalnim acasa.... acasa....apasa Alexandru cu o voce din ce in ce mai ciudata. Unde este acum ? Vreau sa o vad. - Asta incerc sa va spun. Pe drum s-a intamplat un accident. - Ce vreti sa imi spuneti? Alexandru incepu sa simta cum mainile i se inclesteaza din ce in ce mai tare pe grilajul metalic de la marginea patului. Ambulanta....incepu el sa baiguie. CE INCERCI SA IMI SPUI DOCTORE ? si cu un ultim efort se ridica si isi infipse degetele in halatul medicului, dar se prabusi inapoi aproape instantaneu paralizat de durere. - Pe drum ambulanta a suferit un accident...un nebun care era sa intre in ei. S-au rasturant pe sosea. Cu siguranta politia o sa il gaseasca. Nu au putut sa vada prea bine culoarea masinii din cauza intunericului dar se stie modelul si o parte din numarul de inmatriculare. Nici nu stiu cum sa va spun asta. Sotia dumneavoastra...nu a supravietuit. - Ambulanta...repeta el sistematic afisand un ranjet de om nebun. - Martorii spun ca nenorocitul nici macar nu a oprit sa vada daca au nevoie de ajutor. Nu am mai putut face nimic pentru ea. Imi pare rau domnule Alexandru. Nici macar copilul nu a putu fi salvat. Era prea mic. - Copilul, copilul? repeta Alex cu voce stinsa. - V-am spus doar ca era pacienta mea. Asta era surpriza pe care vroia sa v-o faca. Era insarcinata in 7 luni. « As ucide pe oricine ca sa te am inapoi...... »